*
MEM
DE LA ALTAR LA BAR : TATUAJE pe CORD DESCHIS
(1990 – 1996)
*
Maisons-Alfort, 14 nov. 1993
VORBE
Aici nu există asfinţit..
Nici amurg.
Există doar o sintagmă destul de stupidă : couche du soleil.
Avem cuvinte atât de frumoase, cum numai în vise ori basme se pot întâlni. Nu mai vorbesc de DOR, unic în limbile lumii.
Nu mai spun de transhumanţă - arc superb între Timp şi Pământ.
Şi în franceză sunt cuvinte poetice, comparativ cu alte limbi : de pildă arc-en-ciel. În româneşte, din păcate, cur-cubeu demarează cu o silabă mai puţin poetică..
În engleză - rainbow - circumscrie, mai degrabă, fenomenul din punct de vedere fizic. Nu ştiu în alte limbi cum sună. Poate, în Ţara Soarelui-Răsare să aibă altă rezonanţă..
Îmi amintesc de Romain Gary care găsise în limba sârbă cuvântul care evocă moartea - spune el - ca pe un scuipat : smârt. Şi pentru că suntem la scuipat, găsesc în engleză, că auditiv - to split - e cel mai adecvat.
" Words, words, words "… ( Hamlet, actul 2, scena 2 )
Bineînţeles că restul e tăcere.
Bineînţeles, c-a fost o vreme când Oamenii mergeau dansând şi când vorbeau în versuri.
Poate c-o mai veni, cândva..
Maybe.
Peut-être.
*
MARK.
Draga mea dragă, de 3 ori dragă..
scrisoare 47 : EU SUNT
[..Je suis bien je ne sais pas qu est que tu fait.. (probă de microfon.. căci “Îndreptarul ortografic” nu se pricepe.. ) aujourd'hui.. ]
Carambolaje rocamboleşti : în suflet, în viaţă, în copacii din faţa geamului.
Speranţe chinuitoare, cârduri de ciori pleoştite - gândurile - defilează în sens invers.
Caravane fără noimă cutreieră în sensuri contradictorii..
Trotuarul ud, felinarul stingher..
Verde, verde de Acasă.. Mai trece câte un tren, ca în Mihail Sebastian..
.. Eu, sub Colţul meu cu Nuci, zodia mea celtică : sub umbra lui nu creşte nimic, totul se usucă, totul se năruie..
Parisul - undeva departe, pişelcios, ostil şi neprimitor : un căcat de merde..
*
Imi amintesc o strofă din Philipide :
*
Mă uit cum zboară norii, ca nişte continente
Desprinse dintr-o veche planetă istovită..
E vreme pentru visuri potrivită
Cu seri adânci şi vânturi indolente..
*
*
AICI nu există nici vânturi indolente nici seri adânci.
AICI serile - chiar bete - n-au adâncime, sunt orizontale.
*
*
Şi unde oare să mai pleci acum
Cu sufletul pustiu şi mintea arsă
Când însuşi Cerul e o hartă ştearsă
Pe care nu mai poţi găsi un drum..
*
*
Poate că versurile nu sânt chiar aşa (citez din memorie), dar nu asta are importanţă acum..
Îmi vine să-i continui ideea - asta mi se pare, în fond, important, căci, iată :
***
POEMA DE SFÂNT MIHAI
Cad frunze din copacii mei de Sfânt Mihai
Şomeri întind de stâlpi să facă piaţa
Maestrul - mare iubitor de Cai
A coborât ca să-şi refacă viaţa
Scrâşnesc pahare, ţelini şi măsline
Şi Coţi de Rhon şi taramale
Cine ne-aude-ar zice că-i de bine
Dar noi trăim cu dorul de Sarmale..
Sar puii în frigări şi-afumătura
Îşi lasă damful peste-ntreaga masă
Cu votci şi vinuri pitrocim Cultura
Dar gândurile sunt mereu ACASĂ
Că ne-am brodit cam iubitori de viaţă..
Şi toate-am vrea să fie un alai..
Şomeri întind de stâlpi să facă piaţa..
Cad frunze din copacii mei de Sfânt Mihai..
***
Parisul e aşa cum nu-l vedeam în vise.. (notă)
Sub scoarţa Lumilor dospeşte un Căcat..
"Iubirea e un LUCRU foarte mare" .. (Topârceanu)
Diatribă : Măsura lucrurilor variază în funcţie de proecţia necontrolată a dorinţelor fiecăruia.
***
scrisoare nr. 47
Colţul nucilor, 31 oct. 93
Draga mea,
Aceste rânduri vor rămâne pe o dischetă. Nu ştiu cât timp. Poate până voi avea o imprimantă.
Le vei citi cândva. În această viaţă. A ta. Poate şi a mea.
Poate.
Nu vom şti poate niciodată.. vorba lui Minulescu.
În ultimă instanţă ăsta e romantismul.. (sau impresionismul ?)..
Băşini de cuc. În fond scrim ca să nu murim. (Imagine falsă, locuri comune..)
Scriam demult, nici eu nu mai ştiu când :
- Mereu spre sud, mereu spre sud..
Şi-am luat-o spre vest. Mai poţi avea încredere în ceva ?
Jamais.
*
CONTURI
Am avut întotdeauna oroare să explic, deoarece am senzatia că mă explic.
Lucrurile care mie mi se par limpezi, îmi spun întotdeauna că trebuie să fie limpezi pentru toată lumea.
Aici greşesc.
A le explica oamenilor că nu sunt superbi nici pe dinăuntru, şi, uneori, nici pe afară, este, de bună seamă o prostie, din moment ce ei cred contrariul.
A te erija în judecător e o prostie şi mai mare.
Ce ar mai rămâne atunci ?
*
MEM - 22 nov. 1993
Vernisajul expoziţiei mele la “Maison des Dinandiers” - 22 nov. 1990
*
VORBE si GANDURI : AFORISME
Un prosop n-ar trebui să fie niciodată murdar, pentrucă ne ştergem cu el când suntem curaţi (silogism). Cu toate astea spălăm mereu prosoapele..
*
Am văzut atâţia morţi încât m-am hotărât să nu mai plâng decât la moartea mea.
*
Insensibilitatea decurge dintr-o sensibilitate excesivă.
*
Sufăr pentru fiecare frunză moartă dar poate să mă lase rece un om mort în şanţ.
*
Vinul şi timbrele sunt mult mai avantajate decât femeile : cu cât sunt mai vechi cu atât le creşte valoarea.
*
Aforismul e o prostie prin care demonstrezi că tot ce a fost bine stabilit e de fapt instabil.
*
Poezia e ca onania: îţi întăreşte sentimentul unicităţii.
*
Comparaţia e un lucru atât de trist şi de banal încât ne poate salva de la imbecilizare.
*
Tinereţea - o glumă senzaţională dar de care nu mai râde nimeni.
*
Alternativa solidar (sau) solitar : singur, da ! Dar, împotriva tuturor !
*
În şah - groaznic nu e că ai fost făcut mat, ci faptul că trebuie să reaşezi piesele pentru o nouă partidă..
*
A nu mai fi de acord nici cu Cioran : asta e formula cu care-i mai poţi excita pe francezi.
*
Vorbe mari nu mai pot rosti
De frică să nu-ţi deranjez
Mantia de vrajă
Care-ţi învăluie
Tristeţile solare..
*
Românul - între poemă şi aforism - mereu la graniţa dintre crin imperial şi băşina porcului..
*
Mă roade ca o molie un gând autumnal..
*
Copila mea, îti voi dedica o carte de şters greşelile înainte de a fi comise..
*
Lasă-mă să pot să-ţi zugrăvesc o aripă de înger..
*
Viaţa - un accesoriu floral al morţii..
*
Cum se poate stabili paternitatea în cazul unui transplant de testicul ?
*
Epitaful continuu..
*
Si viaţa şi arhitectura sunt alcătuite din detalii..
*
O labie transparentă tremurînd carnivor la emoţia iminentei imixtiuni..
*
Dialectica - instituţia prostituţiei filozofice - sau - cum despre acelaş lucru poţi spune candid când DA când NU..
*
- Viaţa e un căcat !.. filozofa, cu o vodca in fata, paznicul de closete..
- Atunci să tragem apa ! - îi răspunse Moartea..
*
*
Omagiu lui Vasile Voiculescu
Si la ce oare să mai speri acum
Când timpul din clepsidră stă să moară ..
Ragaz pentru întoarcere din drum
Nu mai avem ..
Dar într-o doară
Mai încercăm să amăgim trecutul
Cu-n gest îngenuncheat pe jumatate..
Si suspendăm în suflete minutul
Sublimei clipe prea de mult uitate..
*
*
omul – scrum de stele
*
poezia – un urlet soptit
*
era un gand stralucit, pacat ca steaua lui s-a transformat in candela
*
te iubesc nespus pentru ca esti ca mine, te urasc nespus din acelas motiv
*
haiku mine, gheisha mica
*
cand ma vei incalzi, steaua mea polara ?
*
as vrea sa-ti mangai cu un canin urma micii tale operatii de apendicita
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu